Despre Sărbători și poftele mele alimentare – II

Mergând pe ideea eliminării din alimentație a acelor alimente formatoare de mucus și acidoză (lactate, gluten, zahăr, sare iodată – așa numita otravă albă, carne și mâncare fiartă), deoarece mai devreme sau mai târziu, favorizează apariția bolilor, am adoptat un stil de viață care să favorizeze detoxifierea regenerativă ( vezi aici și aici ), nu doar fizică, ci și mental-emoțională, pentru că toate vin la pachet.

V-ați gândit vreodată ce nivel de energie are un fruct copt și ce nivel de energie are o mâncare fiartă? Se spune că suntem ceea ce mâncăm și că viul se susține cu viu. Cum așa? Simplu.

„Alimentele pe care le consumăm, alimente ce reprezintă materialele de construcție și combustibilii pentru celulele noastre nu mai pot susține un nivel mai înalt de conștiință, deoarece majoritatea alimentelor pe care le consumăm dispun de un nivel inferior de energie și vibrații, ceea ce diminuează și energia care ajunge la celulele noastre (prin urmare și energia întregului organism), ducând astfel la îmbolnăvire și moarte. Acest stil de viață sărac în energie, diminuează puterea de conștientizare a oamenilor , în general, motiv care explică de ce pe lume există mai multă ură, răutate, bârfă și minciună decât iubire.” – dr Robert Morse *

Cum spiritul sărbătorilor e în suflet, nu în farfurie, și de Crăciunul trecut și acum de Paște, am stat bine la capitolul pofte alimentare, față de anul trecut (vezi aici). Și dacă de Crăciun și Anul Nou am reușit să stau doar pe suc de portocale, de Paște nu mi-a ieșit.

Și nici nu m-am „chinuit”. Dacă înainte eram frustrată că nu puteam să mă abțin de la a-mi satisface poftele alimentare, de data asta, chiar dacă nu am reușit să stau doar pe sucuri, cum mi-am propus, nu m-am mai „frustrat”. A fost bine și așa.

Perioada de „sărbători” are legătură cu spiritul, cu lumina spirituală (un nivel cât mai înalt de energie și vibrații) cu care să fim în comuniune, și nu doar de „sărbători”, ci tot timpul (atunci doar se accentuează, fiind momente de trecere), nu cu pântecele, cu satisfacerea poftelor burții. Iisus Hristos ne-a vorbit de simplitate, de credință, de iubirea aproapelui, nu de meniuri tradiționale de „sărbători”, care încarcă sistemul limfatic și conduc la boli. Iar după ce omul se îmbolnăvește într-un număr de ani, vrea o pastilă minune (sau un vaccin) care să-l facă bine peste noapte și apoi să continue cu același stil de viață care l-a îmbolnăvit. Numai că așa ceva nu există și am aflat-o pe pielea mea. Până nu ne schimbăm felul de a gândi și acționa, până nu schimbăm nivelul de energie al corpului, până nu ieșim din zona de confort, vom rămâne sclavi moderni și prizonieri ai condiționărilor de tot felul. Însă fiecare cu alegerile lui.

Chiar dacă a fost Paștele, alimentația mea a rămas aceeași. Și chiar dacă m-au tentat prăjiturile tradiționale (singura tentație, îmi tot fugeau ochii pe ele de numa’), am preferat să mă abțin (cu greu), știind că apoi voi avea de tras de pe urma lor.

Și, de câte ori mă apuca o poftă teribilă de ele, m-am gândit că, de ce să-mi fac rău singură? Așa încât, am continuat cu aceleași fructe, aceleași salate și aceleași sucuri pe care le consum mereu.

Ce-i drept, zilnic, am mâncat cam mult, cumva ca să compensez faptul că nu am cedat prăjiturilor tradiționale și faptului că toate mirosurile de mâncare gătită (sarmale, friptură, răcituri), nu doar că m-au răscolit, ci pentru prima dată, mi-au făcut rău (m-a durut capul și mi-a fost greață), dar asta e, deocamdată…

Și m-am gândit, ce bine e când ești preponderent raw, nu petreci ore în sir în bucătărie, în aburi și miros de mâncare (o mâncare fiartă cu un nivel scăzut de energie ce încarcă organismul de reziduuri și în timp îl transformă într-un teren propice dezvoltării virușilor, bacteriilor și a altor lighioane), nu te doare capul și nu ți-e rău, ai timp mai mult pentru alte ocupații și pasiuni.