Sucuri de rădăcinoase

De când mi-am schimbat alimentația și am început să mănânc preponderent crud (aproximativ 70-80% fructe din alimentația mea zilnică), nu mai pot mânca rădăcinoase decât rar.

Mai mănânc când și când o salată de mere combinată cu morcov, țelină, câteva stafide și câteva nuci (nu multe că nici pe ele nu le mai suport, nucile făcând parte din categoria proteinelor, iar proteinele, după cum am învățat și mai ales, experimentat pe propria-mi piele, încarcă sistemul limfatic) sau când mi se face poftă, o ciorbă de legume, tot rar, pentru că atunci când am mâncat-o mai des, m-am simțit ca „o legumă fiartă” (că nu degeaba se spune așa), fără chef de nimic. Și atunci mai bine fără… sau apelez la o altă soluție, supă de legume nefierte sau supă (fiartă) clară de legume… dar despre ele, altădată.

Acum, să vă spun despre sucurile de rădăcinoase.

În acest moment al vieții mele, cel mai bine mă împac cu rădăcinoasele sub formă de sucuri. Simple sau în combinație.

Așa încât, atunci când simt nevoia, îmi fac ori un suc de morcov, ori unul de sfeclă roșie, ori un suc combinat din toate cele trei legume: sfeclă roșie, țelină și morcov. Când îmi fac sucul din aceste trei legume combinate, adaug puțină zeamă de lămâie, când le fac simple, le beau fără niciun adaos.

Cel mai mult îmi place să beau suc de morcov sau sucul combinat din sfeclă roșie, țelină (rar pătrunjel) și morcov.

Cum am mai spus și-n alte articole, am învățat că ficatului îi plac combinațiile simple sau din cel mult trei ingrediente, dar câteodată, mai adaug la sucul din aceste trei rădăcinoase sau ghimbir, sau mere, sau ardei, sau dovleac, sau puțină varză (rar îmi fac doar suc de varză, roșie sau albă, nu-mi place gustul, e prea tare pentru mine) …Depinde… A, iarna mai adaug, când și când, puțină ridiche neagră…

Revenind la sucul de sfeclă roșie, țelină și morcov, el este detoxifiant, revitalizant, îmbunătățește digestia, favorizează scăderea în greutate (ca de altfel toate sucurile de fructe și/sau legume, rare sunt persoanele care se îngrașă de la ele) și am citit că are și proprietăți anticancerigene.

Dr. Mikhail Tombak (unul din autorii importanți pentru mine) spune în cartea „Cum să trăim 150 de ani” că sucul simplu de sfeclă roșie trebuie lăsat 2-3 ore la întuneric și apoi se poate bea, deoarece conține niște substanțe volatile care pot provoca grețuri, o stare de slăbiciune generală, scăderea pulsului și a tensiunii arteriale. *

Iar dacă urina se colorează în roșu după consumul de suc de sfeclă, tot dr. Tombak spune că intestinul gros nu funcționează cum trebuie și atunci trebuie să efectuăm o curățare a acestuia. ** În plus, am mai citit că sfecla roșie conține oxalați, de aceea se recomandă a se consuma cu precauție de către cei care au calculi renali.

Mie, cum îmi place să beau sucul de sfeclă combinat cu morcov, țelină și zeamă de lămâie, nu l-am lăsat la niciun întuneric, deoarece m-am simțit bine de fiecare dată după ce l-am consumat. Când am băut doar suc de sfeclă roșie, am ținut cont de aceste recomandări și până acum n-am avut nicio problemă, ceea ce vă doresc și vouă!