Păducelul, folosit încă din Antichitate, era considerat un simbol al speranței, rodniciei și protecției. Grecii obișnuiau să folosească ramurile înflorite ale arbustului ca ornament, în buchetele mireselor, pentru a le proteja, iar romanii îl plantau în jurul clădirilor pentru a alunga spiritele rele. Însă, de departe, cea mai emoționantă informație legată de păducel este aceea că din ramurile lui a fost împletită cununa de spini ce a însângerat fruntea lui Hristos.
În scop terapeutic de la păducel se folosesc florile, frunzele şi fructele, care conţin acizi organici (cafeic, citric, malic, nicotinic și tartaric), bioflavonoide, vitaminele B şi C, taninuri și uleiuri volatile și acționează, după cum spun majoritatea farmacologilor, asemenea unui adevarat fitocomplex.
Ovidiu Bojor* recomandă păducelul în următoarele afecțiuni: angină pectorală, arterioscleroză, afecțiuni cardiace cu substrat nervos, afecțiuni vasculare, hipertensiune arterială, insomnii, insuficiență coronariană, menopauză, migrene, nevralgii și nevroze.
Deși fructele de păducel, cică, se culeg din septembrie până în noiembrie, nu s-a cam potrivit cu ce-am văzut/găsit la fața locului. În septembrie nu mi s-au părut destul de coapte și la sfârșitul lui octombrie când am vrut să mai culeg o tură nu am mai avut ce.
Am admirat doar coloritul frunzelor și am zis bodaproste pentru cele nu prea multe pe care am reușit să le culeg pe la mijlocul lui octombrie.
În ce mă privește, fructele de păducel le pun la congelator și apoi, în toată perioada de iarnă și până dau primii vlăstari, când am chef să-mi fac un blend de banane cu fructe de pădure, pun și din ele, pe lângă afine, merișoare și cătină, iar din frunze și flori fac tinctură.
Am mai scris altceva despre efectele păducelului aici: https://rarawbucovina.wordpress.com/2020/06/10/la-cules-de-flori-de-paducel/
Cu drag,
Delia
*Dr. farm. Ovidiu Bojor, Plantele medicinale și aromatice de la A la Z, București, 1982
P.S. Știu, am promis că voi scrie despre efectele psiho-emoționale ale păducelului (și ale altor plante), dar, cel mai probabil o voi face la iarnă. 😉 Până atunci sper să termin alte articole pe care le am în plan! Țineți aproape! 🙂
Întoarcerea fiicei risipitoare 