Final de 2022 și început de 2023

Nu știu pentru voi cum a fost anul 2022, pentru mine a fost un an care m-a ținut „în corzi”, de la început și până la sfârșit. Ba sfârșitul, aș putea spune, că a fost apoteotic, că a trebuit să mă confrunt cu rana de abandon patern.

De fiecare dată, când se apropie perioada Sărbătorilor și văd / simt agitația oamenilor, goana lor nebună după cumpărături, trăiesc acut senzația că, bă, chiar sunt de pe altă planetă. Nu știu dacă de pe Sirius, cum mi-a zis odată cineva 🙂 , dar știu sigur că sunt un extraterestru care se uită cu uimire cum majoritatea oamenilor parcă sunt în transă, aleargă cu frenezie cumpărând compulsiv și-și umplu căruțurile cu vârf și îndesat, de gândești că vine războiul, foametea sau sfârșitul lumii.

Și nu, nu vin, dar e înscrisă în gena acestui popor, al nostru, transgenerațional, după al doilea război mondial și după perioada de comunism când nu se găsea de mâncare și trebuia să prinzi rând de dimineață și să stai la niște cozi interminabile ca să cumperi ceva de halel.. Asta am prins-o și eu și știu cum e..

Apoi, mai e și arhetipul românesc al gospodinei, care se spetește muncind și făcând toată casa bec și care, apoi, trebuie să gătească pentru toată familia, pentru invitați, pentru prieteni, se chinuie și stă cu orele în bucătărie, gătește mai mult decât e necesar, multe feluri de mâncare..

Eu una am zis pas și am ieșit din filmul ăsta de mult timp. Nu mă mai agit și nu mai gătesc compulsiv ș’de mii de feluri de mâncare, cu atât mai mult cu cât nici nu le mănânc, fetele, nici ele nu se agită să aibă masa plină cu toate felurile posibile și imposibile. Singur, bărbatul meu încă mai e prins, dar dacă vrea mai mult decât fac eu sau facem împreună, își face singur sau cumpără.

Îmi place ideea de Crăciun, de Sărbători, de lumină, ca semn de reamintire a luminii care suntem și mi-am propus de mulți ani să trăiesc această bucurie a Crăciunului, a sărbătorii vieții, zilnic, nu doar în această perioadă, ci în fiecare zi să trăiesc în bucuria ființei mele și în sensul ăsta m-a ajutat mult „Creează-ți ziua” a lui Ramtha.

Îmi place când îmi vin fetele acasă, îmi place să mă bucur de prezența lor și să stăm împreună, pentru că timpul, oricum este prea scurt și imediat pleacă înapoi.

Anul 2022 a fost o provocare pentru mine: să renunț la a mai pune biciul pe mine, să fac psihoterapie, să-mi investighez traumele, ce abilități am dobândit în urma lor și cum le folosesc, cât anume reacționez din traumă, să exersez adevărata putere – aceea de-a putea controla ceea ce este în interiorul meu și cel mai tare, să-i fiu recunoscătoare stresului pentru toate lucrurile pe care le-a adus în viața mea. A mai fost despre o minte nouă și un suflet deschis. Dar și despre autosabotare, blocaj, neștiință și neputință….

Pot spune că în 2022, am simțit pentru prima dată că m-am conectat cu sacrul din mine, dar și că am atins partea cea mai de jos a umbrei mele, că m-am confruntat cu cea mai adâncă frică a mea (îmi vine-a râde că am observat că așa spun de fiecare dată când mă confrunt cu vreo frică , că e cea mai adâncă 🙂 ), aceea de supraviețuire, care atunci când mă gândeam la ea, simțeam că mușcă din mațele mele…

Am trăit, în 2022, alături de niște oameni minunați, niște experiențe minunate care m-au marcat pentru că nu le-am mai trăit niciodată în viața mea.. explorator / războinic în câmp (cuantic), vrăjitoare și șaman.. Și tot pentru prima dată, mi-am scris o scrisoare de Crăciun pe care s-o citesc de Crăciunul viitor 😉 .

Mai pot spune că, în acest an, 2022, mi-am dat seama că nu știam să mă despart și să-mi trăiesc doliul după o despărțire… că m-a prins viitorul din urmă și că m-a luat total pe nepregătite… 😦

Ca și-n ceilalți ani, am acordat o importanță deosebită relației cu propriul corp, cu alimentația, cu mișcarea, și știu că atâta timp cât visez, cât am anumite țeluri de împlinit, inconștientul meu găsește calea cea mai potrivită pentru a rămâne în viață, și nu doar atât, ci pentru a fi sănătate radiantă la toate nivelurile ființei mele.

Am citit câteva cărți interesante, de psihologie, dar nu am mai apucat să le fotografiez, așa că las aici link-urile, pentru (poate) cei interesați:

Recuperare în urma traumei, abuzului sau neglijenței emoționale în copilărie – PTSD complex, de Pete Walker

You Are The One You’ve Been Waiting For – Bringing Courageous Love To Intimate Relationships, de Richard Schwartz

Vindecare și recuperare, de David R Hawkins

Mulțumesc anului 2022 (adică mie, energiei mele) pentru tot ceea ce m-a învățat, pentru toți oamenii pe care i-a adus în viața mea (și pentru cei care-au plecat din ea) și-mi mulțumesc mie, spiritului, sufletului, minții și corpului meu pentru tot ceea ce-am trăit.

Îmi propun pentru anul 2023 să mă iubesc mai mult, să am recunoștință față de mine că am dus atâtea, să fiu blândă cu mine, să lucrez cu mine, să mă de-dramatizez, să-mi explorez traumele și să le vindec, să accept și alte puncte de vedere, să-mi accept toate emoțiile și să le trăiesc pe toate, să râd mai mult, să citesc mai mult, să câștig mai mult, să iubesc și să fiu iubită!

Apropo de câștig, citisem odată o chestie care mi-a plăcut maxim: „Chiar dacă banii nu aduc fericirea, eu îi vreau oricum. Îmi cumpăr altceva!!!” 🙂

Apoi, mă rog să fiu frumoasă pe dinăuntru, așa cum frumos zicea Socrate 🙂 .

Închei cu un video cu o forță epică care-mi place foarte mult și cu ajutorul căruia intenționez să îmi rescriu filtrele relaționale subconștiente: