Pesto bucovinese – I – Întoarcerea fiicei risipitoare

Chiar dacă sosul pesto originar se prepară din frunze de busuioc cu ulei de măsline, usturoi, muguri de pin și un amestec de brânză prin strivirea ingredientelor într-un mojar, fiecare dintre noi îl putem adapta în funcție de ce verdețuri și semințe avem la îndemână, și mai ales în funcție de preferințe.

În ce mă privește am mai multe variante de sosuri pesto. Am ales să vă prezint astăzi un sos pesto ușor de făcut, pe care l-am numit, „bucovinese”, de ce nu?

Cum Mama Natură este atât de generoasă și ne răsfață cu atâtea feluri de plăntuțe, nu e păcat să nu le folosim puterile tămăduitoare în orice mod posibil putem? Așa încât, mi-am pus creativitatea la treabă și a ieșit acest pesto.

Îmi place ca primăvara să mănânc măcriș la greu și-l pun în salate, în pesto și-n sucurile verzi. În acest pesto, bineînțeles că au predominat frunzulițele de măcriș (trei – patru pumni), doi pumni de urzică vie, câteva frunzulițe de păpădie, câteva floricele de podbal și câteva de toporași, toate proaspăt culese de pe deal (made in Bucovina), o linguriță de ulei de măsline, că mai mult nu suport, un pumn de germeni de creson (alimentul medicament de pe vremea faraonilor) pe care îi ador pentru gustul lor ușor piperat și răcoritor, și un cățel de usturoi.

Am mixat totul, nu în mojar, din păcate, și am adăugat o lingură și jumătate de praf de semințe de cânepă nedecorticate. În ultima vreme am început să prefer semințele de cânepă în locul tuturor celorlalte pentru că nu necesită hidratare, satisfac gustul Umami, au concentrația optimă de Omega 3 – Omega 6 și conțin toți cei douăzeci și unu de aminoacizi cunoscuți, printre care și opt aminoacizi esențiali care nu pot fi produși în mod natural de organism. Nu pun prea multe semințe, fie că sunt sub formă de praf sau întregi, dar fiecare poate pune cât simte nevoia.