Nu mai este niciun secret pentru raw food-iși că toate semițele (și nucile) pe care le folosim în alimentația crudivoră se lasă la germinat, deoarece conțin fitohormoni ce protejează sămânța ca să nu germineze prematur (de aceea nucile și semințele pot rezista perioade mari de timp și sunt mai greu de digerat). Activarea semințelor și nucilor are loc prin hidratare, care anulează activitatea inhibitorilor și procesul de germinare poate începe.
Există vreo diferență între germeni și vlăstari? Există! Germenii sunt semințele plantelor ce au încolțit cu ajutorul apei și se consumă cu sămânță cu tot, iar vlăstarii se obțin după germinarea semințelor în apă sau în pământ și se consumă doar planta verde.
Germenii și vlăstarii, conform experților, conțin de 100 de ori mai multe enzime decât fructele și legumele crude, mai multe fibre, vitamine, minerale și acizi grași esențiali decât cele conținute de fructe și legume.
Germenii și vlăstarii sunt alcalini ceea ce-i face de neprețuit pentru regenerarea organismului, pentru menținerea sănătății și nivelului optim de energie al corpului nostru. În plus, de loc de neglijat, prin creșterea propriilor germeni și vlăstari suntem siguri că nu conțin pesticide sau hormoni de creștere și cel mai important, protejăm mediul (atât cât putem) de agricultura intensivă.
Îmi plac foarte mult germenii și vlăstarii pe care mi-i cresc și îi folosesc nu doar în salate, ci și în blenduri de fructe. Recunosc că dintre germeni și vlăstari, prefer germenii.
Am început cu germenii de grâu, dar în timp am observat că organismul meu nu-i mai suportă, fiind amidonoși, așa încât am trecut pe semințe mai ușoare.
Iarna trecută nu am avut decât semințe de lucernă și trifoi din care să-mi fac germeni și recunosc că mi-a fost ciudă că nu am gândit ca „omul gospodar ce-și cumpără vara sanie și iarna cal”, să mă aprovizionez cu mai mule feluri de semințe.
Primăvara aceasta m-am aprovizionat din timp cu cât mai multe semințe pe care să le folosesc.
Până mi-am dat seama că-mi pot face germeni de sfeclă roșie, am pus în câțiva ani, toamna, la congelator frunze de sfeclă să am de pus iarna în blenduri dar nu mi-au plăcut.
Întrucât îmi plac foarte mult germenii de creson, pentru gustul lor răcoros și picant m-am aprovizionat cu ceva semințe.
Germenii îi obțin după ce las semințele la hidratat de seara până dimineața, apoi scurg apa în care au stat, le clătesc cu apă curată, le strecor și le las la încolțit.
Seara îi clătesc iarăși cu apă curată, îi strecor și îi las până dimineață.
Următoarea dimineață le clătesc din nou și le las la încolțit.
În funcție de cât e de cald, în trei-patru zile am niște germeni proaspeți și gustoși.
După ce germenii au crescut, îi depozitez la frigider într-un vas etanș și iau din ei atât cât am nevoie.
Am folosit mai rar, ce-i drept, vlăstari din semințe de floarea sorelui, dar după ce-i foloseam, nu mă simțeam bine, pentru că îmi încărcau sistemul limfatic, semințele de floarea sorelui fiind proteice.
La fel am pățit și cu năutul. Boaba de fasole din mijloc e pentru design. 🙂
Din germenii de grâu pe care nu-i mai pot mânca crește o minunată iarbă de grâu numai bună pentru sucuri.
Astea au fost experiențele mele cu germenii și vlăstarii și voi continua împărtășirile după ce voi experimenta și alte feluri de semințe germinate (am experimentat, dar nu am apucat să le fotografiez, rămâne pe altă dată).
Cu drag,
Delia
Întoarcerea fiicei risipitoare 