Sincer, nu mi-aș fi imaginat că în secolul XXI va trebui să stăm izolați în case din cauza unui virus (care suferă mutații, a apărut înaintea noastră și ne va supraviețui), să se oprească economie, școală, universitate, în aproape toată lumea, să renunțăm la drepturile și libertățile noastre (unii cu voie, alții fără voie și să ne împărțim în tabere, unii contra altora), să ne temem pentru cei dragi, să fie băgați cu forța asimptomaticii în spital, în timp ce bolnavilor cronici li s-a refuzat spitalizarea deși au cotizat la sistemul de sănătate (unii murind din cauză că nu au primit asistența medicală pe care statul ar fi trebuit să le-o asigure gratuit), să nu auzim altceva de la presa cumpărată decât știri halucinante despre ravagiile făcute de Covid-19, dar nicidecum despre cum ne putem crește imunitatea și preveni efectele unui stil de viață nesănătos. De banii oferiți medicilor dacă înregistrau cât mai multe decese din cauza coronavirusului, de manipularea politică și rolul intereselor pecuniare nu vorbesc aici.
Deși îmi place să citesc previziuni astrologice și știam că anul 2020 va fi un an altfel din cauza conjuncției Pluto-Saturn din Capricorn (omenirea va trece într-un alt plan prin distrugerea structurilor vechi, disfuncționale și crearea altora noi, autentice), nu-mi puteam imagina așa un scenariu ca cel pe care l-am trăit și îl trăim cu toții. Pluto și Saturn se aliniază într-un semn zodiacal la fiecare 34-38 de ani, ultima dată când s-au aliniat în Capricorn a fost cu sute de ani în urmă, deci această energie nu este una pe care am experimentat-o vreodată. Pluto este o planetă lentă, se mișcă încet (petrece peste un deceniu într-un anumit semn, în Capricorn a intrat în 2008 și stă până în 2024) și se asigură că „nicio piatră nu este lăsată neîntoarsă”, deci să nu ne așteptăm să „scăpăm” repede pentru că nu va fi așa. În viață nu putem „scăpa” de nimic, va trebui să „trecem prin” procesul de schimbare, fie că ne place, fie că nu, și știu din proprie experiență că nu e ușor, dar nici imposibil nu e.
Situația prin care trecem acum nu este nici plăcută și nici ușoară pentru nimeni fiindcă unul din cele mai groaznice sentimente cu care creierul nostru se confruntă este teama de necunoscut. Creierului nostru nu-i plac schimbările/situațiile noi, pentru că nu știe cum să se comporte cu ele, nu are dezvoltate aptitudini pentru necunoscut, de aceea preferă situațiile familiare și, neștiind la ce să se aștepte, „brodează” tot felul de scenarii care vin la pachet și cu stări negative (frică, neputință, stres).
Îi înțeleg pe cei care se tem de Covid-19. Și au dreptate să se teamă… Dar cum se face de s-a ajuns aici? Da, știu, e pandemie și s-a răspândit virusul. Dar haideți să ne uităm puțin mai profund. De ce face atâtea ravagii? Câți oameni duc un stil de viață sănătos dpdv fizic, emoțional, mental și spiritual? (Un stil de viață sănătos nu se referă doar la componenta fizică a noastră, ci și la cea emoțională, mentală și spirituală.)
Câți oameni respectă combinațiile alimentare corecte nemâncând alimente formatoare de mucus și acidoză, principala cauză a degradării / îmbolnăvirii corpului omenesc, câți oameni fac mișcare și se odihnesc suficient, câți oameni sunt atenți la gândurile și emoțiile lor, gestionându-le corespunzător, câți oameni se conectează cu Natura din care cu toții facem parte și câți oameni îl pun pe Dumnezeu pe primul loc în viața lor (când spun asta mă refer la a respecta anumite principii morale și hristice, la faptul că suntem interconectați și tot ceea ce fac pentru mine să țină cont nu doar de binele meu ci și de al celorlalți, să-i fac altuia ceea ce aș vrea să-mi facă el mie, că sunt destui așa zis creștini care deși merg la biserică și respectă toate sărbătorile religioase, mușcă cu sete din semenii lor )?
Dacă mi-am neglijat organismul, dacă am dus o viață sedentară, nefăcând mișcare, dacă am mâncat nesănătos și excesiv, plus băut și fumat, dacă am muncit până la epuizare și am dormit insuficient, dacă m-am complăcut în zona de confort și nu mi-am ocupat primul loc în viața mea (n-am lucrat la dezvoltarea mea personală), dacă nu mi-am ventilat gândurile și emoțiile, n-ar trebui să mă mire că vine o zi când toate acestea se plătesc. Am un sistem imunitar slab care nu mai poate face față bolilor, comorbidităților, iar viața mea psihică e la pământ. Și când legile care guvernează Universul și tot ceea ce există se manifestă implacabil, în Natură și în corpul omenesc (tot ceea ce este și sus este și jos), menținând sau restabilind ordinea și echilibrul, atunci ne considerăm victime și așteptăm salvarea de la ceilalți, uitând că rolul principal ne aparține, de fapt!
A mă teme ca ceilalți mă pot îmbolnăvi este o atitudine de victimă, de (mie) „mi se întâmplă ”, evitând complet asumarea vreunei responsabilități în crearea contextului. Nu sună comod pentru cineva care nu a lucrat cu el însuși, dar în orice context al vieții ne aflăm, suntem acolo pentru că am luat anumite decizii, conștiente sau inconștiente, dar le-am luat. Și faptul de-a nu lua nicio decizie e, de fapt, tot o decizie.
Când mă simt amenințată (frica de supraviețuire) și nu pot controla ce se întâmplă în interiorul meu, vreau și mă străduiesc să controlez ce se întâmplă în exterior, că e mai comod, în loc să mă uit în ograda mea și să-mi asum tot ceea ce n-am făcut pentru propria mea stare de sănătate.
Știu că sună dur ce o să spun , unii poate se vor scandaliza, dar consider că sunt singura responsabilă de starea mea de sănătate, am avut și am grijă de corpul meu și nu am nevoie să se chinuie alții ca să îmi dea mie senzația că le pasă de mine sau mă protejează cu ceva (consider manipulatoare toate anunțurile și reclamele cu „arată că îți pasă”). A impune tuturor un „bine” cu forța se numește abuz. Desigur, asta nu înseamnă că nu susțin recomandările medicale de igienă, însă mi se pare incorect că toți cei care au avut grijă de ei (au dus o viață cumpătată) și-au întărit sistemul imunitar și rezistă cu succes la Covid-19 trebuie să suporte suprimarea drepturilor și libertăților pentru cei care au trăit nepăsători și dezechilibrat (nu vorbesc aici de cei cu boli congenitale / ereditare, de bătrânii bolnavi și neputincioși).
Nu zic că nu trebuie să avem grijă și unii de alții, dar nu am cum să-mi asum responsabilitatea sănătății cuiva care o viață întreagă nu a avut grijă de asta și acum e expus la virus. Și cum spuneam la începutul articolului, virușii au apărut înaintea noastră și ne vor supraviețui datorită mutațiilor rapide pe care le suferă, a crede că putem scăpa de ei e doar o amăgire, dacă avem un corp dezechilibrat nu doar Covid-ul, ci orice virus ne poate „îmbolnăvi”.
Cred că a venit timpul ca fiecare să ne asumăm responsabilitatea propriei sănătăți (fizice, emoționale și mentale), să ne dezvoltăm imunitatea și să învățăm să conviețuim cu virușii (oricât de înspăimântător ar părea pentru unii), fiecare în felul lui, să nu mai lăsăm la butoane doar creierul emoțional (cel responsabil de supraviețuire), să-i dăm voie și cortexului prefrontal (rațiunii) să se manifeste. Să înțelegem că ceea ce ne oferă cu adevărat siguranță este un corp sănătos – un sistem imunitar puternic, pentru că așa cum spunea prof. Antoine Béchamp (om de știință care a contribuit la progresele biologiei), în apariția oricăror simptome de infecție, terenul – corpul este totul și microbul nu este nimic. Microbiomul nostru este compus din viruși, bacterii și microbi ce conviețuiesc în simbioză, iar într-un organism echilibrat niciun virus nu și-ar găsi teren propice pentru a se dezvolta.
Citiți Teoria Infecției, Pur și simplu… vindecare de dr. Sorina Soescu și Să trăim sănătos fără toxine de dr. Robert Morse, toți cei care vreți să aflați cum să vă recâștigați și mențineți starea de sănătate, să vă împuterniciți și să trăiți fără frică (cunoașterea este putere și înlătură frica, iar practica îți dă siguranță și încredere) 🙂
Și încă ceva, am înțeles că în Vest, cei care au dus un stil de viață dezechilibrat și generează riscuri mai mari, plătesc mai mult la asigurările de sănătate. Ne place sau nu să auzim, până la urmă neglijența față de propriul corp se plătește, mai târziu, sub o formă sau alta!
Pentru cei care doresc să afle informații despre cum pot să-și îmbunătățească starea de sănătate am scris aici, pe acest blog, din experiențele mele și am postat rețete cu hrană vie, hrană ce alcalinizează corpul și-i ridică vibrația (virușii au vibrație mică), menținându-i starea de sănătate.
Cu drag, dorindu-vă tuturor sănătate deplină și radiantă,
Delia
❤
Întoarcerea fiicei risipitoare 